PROSTIA ȘI UMORUL


A căzut umorul din căruța cu proști
împins de solemna și sobra copită
a prostiei disprețuitoare,
care despăduchea orgoliul
aflat mândru pe capră,
cu biciul credulității în mâinile tatuate mistic,
spre admirația alaiului.
Toți purtau pălării de tablă cu boruri mari
să nu fie luminați nici de soare
și ochelari de cai să se recunoască.
Zgomotoasa adunătură
avea înhămat un sărman catâr ,
cu creierul potcovit din naștere,
pe post de ideolog, strateg și conducător,
care flatula lozinci inspirate cu nesaÈ›
de turma agitată a prostovanilor vanitoși.
Galopau spre un sondaj oficial
unde s-au dovedit a fi majoritari.
Au marcat locul cu coji de semințe de floare,
au băut pepsi si bere, au râgâit satisfăcuți
și au concurat la cine scuipă mai departe.
Din păcate, rămân neimortalizați
pentru că Bruegel și Goya au murit de mult,
dar ei n-au aflat și defilează democratizați
și majoritari spre urnele de vot.
Umorul nu vrea să-i ierte.