Fâlfâie lilieci prin orbita pustie.
Florile dor, ca și rădăcinile rupte.
E iarnă și prin mine tristețea adie.
Doar inima, durerilor lupte!

Închin această cameră. Și o sorb.
Pahar cu esență de uimirea amară.
Ochiul aspirând la statutul de orb.
Doar ochiul, durerilor doară!

Singurătatea răstignită pe pat.
Regăsitul pe sine căutând să se piardă.
Rănind, imaginile prin pupilă răzbat.
Doar tistețea, amintirilor ardă!

9 noiembrie 1990, București