Nu aduce anul ce aduce ProTv.
Miron Costin










Micul ecran


1

Ouă de țânțari la colțul ochiului.
Ce? Când s-au depus? Aceste diminutive
ca o gară de nord. Meseria lor era
să te facă. Un cadavru al strategiei
și sute de mii de țăndări promiscue,
piuré de clopot amestecat, diferențele
tari nu se simt, numai singurătatea
când te arunci într-un taxi, te naști
pe ușa lui înăuntru cu suficiență
și amoc și știi străzile cu bretelele
de liniște ale unui pilot pauper:
zboară până la os, până rămâne
să se spulbere în elice șira spinării,
vertebrele de magnolie și argint. La
colțul ochiului tumefiate blocuri
mențin contradicția, dantelele de
lapte bătut arhivat aduc în fața
minții o mimică o eglogă. Ce s-ar
mai putea face. Scrumiera e plină
de unghii sunt tăiate cu carne cu tot,
altfel nu am vorbi deloc ca să
acoperim ce se mai poate. Memoria lor
era să te facă. De tot. Ca valutiștii,
ca băncile, ca asigurările. Uneori,
înțepat în buză, un stupid ac de
siguranță, ca la gâtul unui câine
ciobănesc te împiedecă să fugi.
Primul venit se va ține de bara
acului în tramvai. Bunul public
bunul comun. Cearșaful de noapte
muiat în penitență. Două-trei
stații care să te facă. Eu n-am
fost aici. Un bilet continuu crescând
în loc de unghie și gura umplându-mi-se
cu frunze de toamnă precum rapsozilor
cu făt oral.

2

Rictus și flăcări. Flacără de fond
de ten înmormântând fața. N-o să
ia nimeni chipul crainicului într-o
urnă acasă al cronicarului nici
atât. Cronicar sportiv să te faci,
mătăsos, văratic. Cenușa nu va fi
aruncată pe niciun câmp lexical,
nici măcar în lătură nu va fi pusă.
Niște bare nominale vor fi inventate
și niște purici pe ecran în spatele
fiecăruia, un om mic va săvârși
poezie, mirosind a carton bălăcit
în urină fiindcă ea vindecă, fiindcă
ea regenerează. Ca și în spatele pielii
cineva păcălește de ani și ani
această cină cu pahare, în care
băutura a făcut nu pojghiță,
ci piele. Pe burtierele viziunilor
trec tot felul de hălci din acestă
comă nefrământată. Se trimit
pe croll iatagane terminus libidoului,
un coÈ™ de supermarket rece e
vârât pe burtieră trece pe lângă
rafturi și nu înghite nimic. La sfârșit,
aproape de ieșire, pune
câteva baxuri cu apă și pleacă
în amintirea sâmbetei când deja
nu mai poți de joi,
când flacăra de fond de ten
e de veghe bruiajelor din exterior
stilului concret și ciocolatei
amărui.
Nimeni n-o să-ți ia cenușa
acasă cum nimeni nu-și ia mintea
totdeauna planurile ei cadastrale sunt
în altă administrație subînțeleasă.
Apa știe să citească.


3

Asta chiar n-ai cu să n-o vezi,
în orașele mici cu trecut și cu tot
prezentul deportat în trecut oamenii,
dacă te uiți în casele lor, au aceleași dulapuri,
același tip. Îi știm slăbiciunile, ce ornamente
se rup primele, unde nu ține furnirul,
cheia se citește la fel și se înnorează
sub ciobeală: apocrif oraș. Psihopomp.
Le vezi și le judeci exact ca la tine. Te
orbește o clipă faptul că nu e rupt unde
e al tău. Apropierea asta strânge
orașul ca un vagin. (Liniștea ganglionară
a unui smochin sterp.) Ai lipi dulap pe
dulap ai altoi apoi apă minerală rece pe
pastă de dinți și așa cu zeii în gingii
să apuci să sapi prin zoom un
tunel de cârtiță pe unde să treacă
de fapt bulele apei minerale și
spre depozit singurătatea de
nichel topit a testiculelor le-au crescut
copite suave de fotoni coroană intoarsă
și la fiecare birt se râde despre
chestia asta mutându-se telecomanda
din mână în mână și toate râurile
trecând pe rând prin telecomandă
și unghiuri multiple modifică
ecranul plat și nu cad
ăia de pe planetă, îi însușesc
râurile, îi bagă în seamă 43 de lumi
luate câte k și
becul de veghe sub care
se învechește dulapul la fel, uniforma
uniformelor, potrivirea-n ecran
și soarele-n bășici fierbând civilie.


4

1938 de kilograme de fecale din cer,
600 de perdele albe de mătase
participând la ceață și noi sortându-ne
unii de alții. Ne-am văzut pe
facebook, ne-am trimis distanță f0cală
în aluat, am curățat de tag-uri
toate măslinele și am prăbușit tirajul
de sâmburi de alt. Am luat-o pe
pată în imaculat în înțelepțire
și fiecare a dat de un perete
al său și al dimineților aristocratice
când îți ies măruntaiele pe ochi
și oasele prin talpă și știi că
ești un ac de pick-up și atât
pus să citească zaveră în încrețirea sa
la nesfârșit un capac de canal din
fonta cea mai tandră, aerată cu
psalmi și extraverale -,
ce puritan,
cât de aseptic, te-ai uita la un măr
și gata s-ar crea radiofonie ar
țâșni minuni
și mai ales acele
presupoziții pe care niciodată nu
ți le-ai infirmat nici în amestecarea
pământului cu fecale
și mișcarea semnalului în tine,
înghițit să mântuie și să rănească.


5

Ah, râsul complice! Ah, propaganda!
Momentele live cu borșul sărit. Oțetul
lui întreține. Au apărut vitralii-n
frigider. Ne punem fiecare pe
pernă osatura visată, o potrivim
foarte bine-n găini și acomodăm
pereții, fixăm prapurii optici și
încet cu limba ochiului tergiversăm
pe ploapa interioară animale
din vechime. De partea cealaltă un
semen mișcă un magnet și
animalul împinge, ne oferă
mimică gestică, ne face deciși
și burlești ca voma. De partea
cealaltă a magnetului e frunza
de spanac, semn că de pol
opus vom muri. Semn că în
pilitura de fier nu se mai știe
cum se compune fotonic ce uiți.
Acolo un mic piper verde ca o
branulă asigură fluxul, e toată
o agenție de știri.
Tot ce se află e
râsul complice, rockstarul nostru
cumințit, oțetul în care toate muștele
s-au resemnat și și-au făcut
o familie deasupra iubirii.


6

Ochiul e numai o punere de acord
a serialelor față de filmul mono
dar atunci când el scapă din vedere
subtitrarea îți intră pe unde o
unghie s-a spintecat cu carnea
sau pe unde te-ai tăiat la bărbierit
și se continuă prin vase, uneori
sentențioasă niciodată vulgară, fuck
you nu e niciodată fuck you, e doar
o venire cu o floare cu o garoafă
roșie pe care o muști în fața
mea și în care învârți cu limba
globulele roșii să bei apa sângelui
care nu se va face.

Scheletul devine din mici broboane
albe (muștarul și ouăle de țânțari)
și e numai o infirmitate transmisă
a alerga în carne serial de serial
și să se schimbe sângele în diurnă
iar pe celălalt mal
subtitrarea făcută clăi
să fie păscută odată cu limba.


7

Statul de plată semnat, condițiile
răcnit puse: mereu mi-am dorit
să devin atenuator de limbaj,
o surdină inertă pusă pe lucruri
un copil care când se naște rămâne
pe ghips. Link după link m-au
plătit și fibrele acestea au făcut trup
comun și la un moment dat m-au
pierdut în pereții dubli ai unei
oale sub presiune. Aburul
înrăit - o modificare de statut.
Coincidența zapa și pe toate posturile
era publicitate. Nișa trecuse direct
prin galeria de avort. Upanișadele
și mica tocmeală de după cu vin
îndoit cu ce storci din comprese.
În vârful cucuiului e ratingul
fericirii personale, o zăpadă adusă
la cald o dare-drumul în actul
sexual ca o dezlegare de cai în Ardeal,
și până la urmă despre ce e vorba?
Să atenuezi înjurăturile de semafor
printr-un breaking news între culori,
la steag același lucru, să întrerupi
acumularea spermei și ejacularea ei
cu pauze de publicitate la telefonia
mobilă bere móbilă și țigări,
cu preaviz că dacă iei telecomanda în
mână e ca și cum ai lua altceva.


8

Nori eviscerați. Nori scobutilici
stickere pe ecran. Apă cu mai puțin
deuteriu. Un jurnal în care notezi
ceva dintr-un jurnal care citează alt
jurnal etc., prin câte feluri de
subiectivitate trece? Și mai ales
cum se departajează subiectivitățile
între ele, dacă nu tot prin obiectivare?
Tot la trei pagini câte un plic cu
un dinte de lapte cotropit de o grotă
devine spus ca o însușire la radio.
Ca un gol mediatic în care cazi
și din chepeau-uri citești tot: iei
moda și te duci cu ea, cum trebuie,
în voyeurism de pe oase. Ce e
intim nu mai devine intim. Prăbușirea
tirajelor atârnă în scrot. Ne
omenim cu un reflux de nume.
Turnăm în fonta capacelor de canal
jurnalele intime, să le calce toți
în picioare. Și sprâncenele.
Foton cu foton urcă la nori
apud. cu apud
moda de la gol la jupuire
prin păienjen.



9


Și numai sms-uri ca stimulator
cardiac și diminețile în care încape
minciuna. Diplomația știrilor meteo,
femurul în tine e antifurt și un
pilaf călduț împrejurarea că
s-a pariat ca pentru curse că
n-au ce dialoga doi cât trei să
reziste. Și smileyface-urile
pe care și le trimit sunt măștile
unui teatru a l`ancien. Și care sperie.
Asta e bine. Îngheață în mâini
telecomanda și nu mai face copii.
Pe PRO TV sperma e rece.
Pe TVR e cu petrol.
Pe ANTENE, în trust, cu noroi și cu gaze.
La RADIO e din flori.
Unda duce în sine lumină
căptușită cu sms-uri din aparatul
purtat la șold care departajează
copiii tăindu-i exact ca la fabrica
de salam. Iubirea desigur va da de mâncare
și va lua de bănuit.



10

Îl bănuim totdeauna pe celălalt
de resurse de film mut.
De un ceainic cald. De o cutie
cu rumoare. De o ușă deschisă.
Între el și noi se freacă două
pături de cânepă suprapuse
până se aprind. Ar încăpea
o lume de azbest numai a noastră,
mai subțire. Subgabarită,
digerată prin siluetă de viespe. Lin
precum oțelul. Ar deveni aproape
razantă. El ar rămâne o colecție de el
în mut ca de altul în sinestezic aleatoriu.
Albumină ar aduce și ar
băga în televizor albumină umană
cei care lichidează raiul, foarte
mult alb la un loc dar împăcarea
e tot în argint, în gri -
gălbenuș plesnind de filme mute.

Colesterolul culorilor.
Doctor Jivago.

De un ceai cald. De o cutie
cu rumoare.

11


Vino la clubul de iradiere.Vino în
irelevant. Plasa mea de cetăți în
creier te așteaptă. O, separatismul
meu târgumureșenesc, adormirea în
lactobar: din toată grădina Maicii
Domnului un radical de zacuscă,
cosești cu el zdravăn dai gresia pe
după mână mâna va fi îngropată
în gresii de bine. Vino în clubul
de iradiere, vino în clubul de
irelevant. Blugii sunt albaștri pentru
că sunt un psalm. Deja se începe.
Dacă verși pe ei ciorbă se va ridica
deasupra ei dirijabilul legumelor.
Patruzeci de mii de televizoare în culori
diferit fac piața, adună legumele,
cerebelul mecanin combină prospețimile,
le face săpun. Unge cu el tabla
să nu se poată scrie. Vino în
irelevant. Nu vom primi mierla
de legi, nicio tablă. Ne vor spăla prin
sintaxă picioarele, adunând sacii
cu ea. Ne va crește părul în
fața unui ecran. Fericiți de tot
deuteriul din apă de laptele
băut și catifelat
vom respira ziare
legume.

12


Am redus vlaga. Spirite care plutesc
ca un abur peste ceea ce au bătrânii
ies din discuție și intră în altceva,
răspunsul tău împacă depresia și berea,
televizorul dezafectat, cu lămpi,
a ajuns o mobilă greoaie indigenă
își șoptește rasa printre acarienii
color care au dat stingerea. Ultima
femeie pe care a atins-o a fost
făcută la traforaj și sub pânza subțire
de bomfaier rămâne rumeguș fin
care amestecat cu praful într-o lăturică
devine soprană lirică de coloratură și
încet-încet rebus din trei reduce vlaga
reduce spiritele proteice
- fiecare știe ce ține la casă –
reduce proteinele, glucide, lipide
– asta e prima lege, color cine
se gândea la vârsta a treia?
Ci numai într-un acces de generozitate
bătrânii ies din discuție și intră
în altceva.
ÃŽn fujifilm
să pună o sepie sub zăpezi
să aducă zăpezile veștede.


13


Cumva un amestec de pâine și ochi.
Visez didascalia zilei și
câte una băgată în fiecare croissant. Să
pască liberul arbitru efervescent și
neștiut. Astfel. Apoi ridicat de o
retorică udă să treacă firul roșu
din zi în zi ca o balustradă de
lână întreruptă de licăr. O scufunzi
în cafea și îți începi ziua. Lâna
udă nu mai electrocutează, nu
duce în spate firmele luminoase,
spoturile publicitare. Nu de tine
cum te dezbraci merge televizorul.
Un fel de purpură moale răcește oasele
și liberul arbitru în fața unui gazon
alb separă schijele abordării

(e din trust) (nu e din trust)

Faptul că bunadispoziție e toată a ta
e numai un frig în așteptare,
e numai o scrimă a fostelor bastonașe
din ochi.
Să presupunem (fâstâcit) că că arbitrul
de fotbal între două câmpuri magnetice
își uită așa-zis-ul, ia puța
liberului arbitru în gură
și fluieră
și fluieră fluieră.


14


Ești din Șoroșpata? Ești de către pădure?
A nu răspunde e semnul unei
benzinării. Toți ai tăi de fapt sunt
acolo, cu o ceașcă de vin fiert în
mâini, care fumegă. Antecesorii,
antecedenții, rolurile pergamentoase
suflate în ei drept cornete.
Tot mai rafinat și tot mai la cravată
se născocește generația asta. Zapează
genomurile. Trece la bulgari. Acolo,
în castraveți e o Dunăre implicită
ușor de trecut. Cu barca sau cu
cuțitul. Un sac de Dunăre implicită,
10 kile pentru murat. Se murează
în borcan replică la ce e afară.
Un punct în mijlocul filmului,
un fel de autism cu pași înceți.
E și asta E=mc2.
E și ăsta un turbion al
sedriei orfanale din care privești. Ești
din Șoroșpata? Ești de către pădure?
Fumegă. Fumegă accesorii.
Te apleci în mijlocul pădurii.
Apuci croll-ul de ambele capete,
îți strângi bine pantofii,
călcând apăsat o iei
direct prin mintea ta.


15


Nu e ceva simplu. Dar e nesăbuit de frumos.
Cu un cuțit de unt intri în mintea
oamenilor. Desparți raiul de caragață.
O roșie strivită. Un cântec
gregorian. Colesterol de tomată. Soarele
a parcat undeva în simplism,
undeva cu o venă lungă
în convenabil, în convenacol:
inima preș a sărit dintr-o fericire
preș dintr-o realitate preș și numai
ce nu ne spunem lustruiește realitatea
ca o pisică uscată pe dinăuntru
și care se freacă de tine ca de
o resursă de apă. Vezi toate
culorile într-o baltă de motorină,
iei telecomanda și schimbi, dar
rămâne același canal. Te enervezi
și o lovești unde își ține bateriile (la
coaie, cum ar veni) și degeaba,
nimic nu se schimbă. E numai
un dans peste bolnavi cu tocurile.
Cineva lăsându-l iubita
a făcut safari în oraș,
tocurile în găurile deja făcute,
totul să vulcanizeze tot
la capătul recensămintelor se coace.


16


Câte teatre în spatele minții?
Câte teatre în creierul mic? Gândacul
învelit în staniol poate arde. Îl scapă
metafizica învățată. Îl scapă învelișul
și mai ales oscilația de care s-a bucurat
toată viața între bucătărie și hol, între
scop și mijloc. Vestibulul i-a fost un
fel de compresă pe ceafă cum sună el
burlesc redublant. Sandaua romană
a legat-o frumos cu sfoară de unt
și ca în holograme are grijă cum
calcă să nu frângă soarele adânc
îngropat în CD-uri. Ca salamul
subțire se taie ce se taie ca să
ajungă, că platourile sunt mari –
dacă un plămân de om desfășurat e
trei stadioane, pe o felie de salam se
poate face o mică realitate, un mic slam,
totuși, și ghereta paznicului e o însușire
a unei lumi. Spatele minții. Gândacul
pârjolit bine de o inflație a
decorului. S-a inscripționat până l-a
văzut pe Nero, care ardea cu flăcări
de unt. O mică incizie în
creierul mic o fosă, și a intrat
tot soarele. A ciobit văzul și
a descătușat praful care e totdeauna
minunat de observat în liniștea
unui teatru în somonul unei
lumini. E un teatru mai mare,
neoscilant în care îți joci mintea.


17


Dacă pui pe câmp fericirea și-o lași
amestecată cu îngrășământ de vită,
creierul până la mișcarea mâinii
de la dischetă la CD la DVD toată
contumacia o învață. Sexul cu pungi
de 1 leu îți aduci de la piață ce
ai deja, puțin viitor abia vlăguit
și că sună în timpul mișcării
enervant e numai bruiajul
economiei de piață, zaparea continuă
rântaș bemol ciugulimea caspică,
tergiversări la compoziția chimică
a hârtiei și până la urmă câmpul
doar lexical fiind vorbește singur
și sub gratuități nu e compresă
e numai, din sexul cu pungi de
un leu, băltoaca de aur uraniu
protecția/împreunarea cu
bagaje ani de zile am ajutat
provincialii în Gara de Nord să
coboare cu rafii imense din
croll-ul de noapte

(preistorică vanitate)


18


Probabil că despre asta e vorba,
despre ouăle fierte tari în care nu sunt
surprize de plasticitate. Ce e România?
Manipularea mea natală și numită
țară. Sub forma unui zero întâlnit
cu sâmbure de aer comprimat. Știi
morfologiile acelea suple care structurează
cinismul în oameni? Știi liberalismul
de promiscuitate, o tablă de șah peste
care înainte de o mutare fatală s-a
răsturnat fatal mămăliga? Care Pompei?
La capătul trenciului meu din spline
sihastre diverși buticari descarcă azot.
Nimeni n-a fost suficient la
împărțirea bucatelor. Cei buni ajung
la gata cârd când cu o sfârmitoare
de porumb se curăță telecomanda de
toate butoanele și sunt lipite
după cap negi, rând pe rând,
ca suta pe frunte, numai că de-un
cent. Cuprul nu ruginește, o turlă
poate înverzi sub fraudă ecologistă
sub un prepuț cu chiciură de
ONG-uri ca un soldat înghețat.
Și plantonul numai al lui
că la un buton undeva toți cei cu
negi de-un mamăl de-un tatăl de-o
cremene și de-o linte se vor întreba
Ce e România? Probabil că despre asta
e vorba, probabil e o zoologie să
se scurgă bateriile ca o terminare
afară,
ca sperma apocrifă a lui Toma
în prize fără împământare.


19


Cică trecând din ficțiune-n ficțiune
trupul motor se ia de se odihnește
ci var să las în tine stins
nestins.
Nestins
și atins cu un car de reportaj
tras în față și multe cabluri capilare
și toată fibra optică la capătul căreia
suflă Ahil Peleianul sau poate Daniil
și poate plictisul în wordpress,
poate cu un youtube bogumilic
100 de operatori video înconjurându-mă
împing realitatea pe mine cu o
presiune se seringă după blocuri
gri-joben, după promterele
apei de la genunchi când se
așază Dumnezeu cu un cursor
și pedestru îți citește ruga
din dublu clic, din cooperativele
meșteșugărești ale aerului de catifea.
Îți arde două CD-uri
și două palme și îți trimite
genunchii pe piața porno
unde pirateria lovește cu ciocanul
în ei și le fură
cu nișa
un curcubeu de reflexe.

Rotulum cu genunchieră.


20

Unde există tot păsăretul putem uita,
unde sunt calde măștile încă de ciocuri
herțiene (cineva a montat Perșii într-un
ou) am trece mai departe dacă am
avea ca hormon cârtița de mezel
mintea s-ar scoate la poartă,
fericirea ar pune în ghips
ritualurile fine. Citește-mi în
link-ul din palmă. Duce în link-uri
colaterale o baie de pixeli cuminte
și acidă cu plete de steril
și cărămidă cu menopauze de alt pământ.
Nu se termină niciodată arătarea,
numai cândva la final, când vom
fi imobili în scaune cu rotile, vor
băga doar publicitate în ecranele
cufundate și ele în scaune cu rotile
fără sfârșit, în puțuri de catifea
de Bagdad
și liniștea va fi hipnotizat apăsată,
apa va fierbe cursivă pentru un ceai
sau pentru a dezinfecta ceva, radiourile
vor mișca sanscrita de ceară a
urechii. Undeva la capătul croll-ului
bogat în hemoroizi,
vom descoperi crosul pe interior,
ieșirea prin ouăle de țânțari de pe limbă.