a naibii viață
mă enervează când se duce pe copcă
așa cum curge apa dintr-o sticlă întoarsă cu gâtul în jos
cu poticneli și gâlgâind

îmi plăcea tabloul cu lăptăreasa lui Vermeer
până când au început să mă spele infirmierele cu rochii cenușii la fund
când eram imobilizată după amputație
și mă spălau la locul mai gingaș și ziceau că mă spală la dumneaei
fiindcă era ceva feminin în chestia aceea
și în zâmbetul lor complice
când spuneau că pișatul nu e sănătos fără bășină

eu ripostam că viața sexuală nu e sănătoasă fără o parte din picior
și ele insistau că una nu are nimic cu cealaltă
lucrurile erau încă șmechere pe vremea aceea
purtam chiloți cu buline
și-mi curățam buricul cu săpun parfumat

după o vreme am văzut cum porumbeii făceau dragoste
cu o porumbiță moartă și m-am scârbit
tocmai fusesem în Cișmigiu și aruncasem grâul meu vechi păsărilor
dar într-adevăr
nu exista nicio legătură cu viața mea