Nesfârșite ramuri de lumină

Noaptea se umple cu roua viselor
Stelelor le strălucesc ochii
și focul inimii deschis
se îmbată cu iubirea
care se arată proaspătă
în inima miilor de trandafiri
cu petalele roși la față
și miresme ce se leagănă
în privirile curate ale lunii
iar luceferii se ridică
din cerul cu zori infiniți
deschiși în cântecul timpului
pentru o inimă nouă
care visează un răsărit alb
cu raze suturând Lumina
dar tu lași setea întunericului
să doboare așteptările
cu arcadele deschise
spre răsăritul iubirii
acolo unde fericirea mă strigă
pentru că tu ești nesfârșite
ramuri de lumini
întinse peste umerii mei.