fiecare în parte perfectă și de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greșeli
călăuzit de reguli ale perfecțiunii

când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veșniciei
din perspectiva morții
ca și cum am ridica nimicul la plus infinit

apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în același dulce iad
alergând după fluturi roz și plete blonde