Noroc! O floare albă de trifoi
Zace și acum sub bancă
E mult nisip, nu mai am aer!
Nimeni nu poate să-nțeleagă...
O piatră mov mi-a dat odată
Mult sânge și o umbră de regret
În lada noastră am găsit
Doar un paianjen mort,
Încet, pășesc pe umbre moi
Cu greieri adormiți în buzunar
Sunt hoț de vise, nu greșesc
Aș vrea, poate că nu e în zadar...
Vom pune perne, chiar și flori
Pentru noua ta viață
Apoi de vrei, vom garanta
Iar norii, vor uita.
Învață!