Camera doarme păzită de perdele,
ÃŽntunericul e un moft,
Becul meu s-a ars...
Criza tomnatică de țânțari
Se resimte acut în nopțile albe.
Pereții nu mai vibrează,
Geamul nu mai respiră,
Încă mai crezi în răsărit.
Noul sezon ne aduce
O doză necesară de bucurie
Exprimată cât mai contact-less cu putință.
Haideți să fim primii!
Eu vreau să fiu la mijloc,
Să am coada mea, decentă,
Să aud motive de ceartă
Și casiere ce dau greș...
Pe podea zace o muscă în hibernare,
Ea îmbrățișează un grăunte de praf
Cu dorul nebun
Al morții temporare!