Într-o noapte de vară, într-un oarecare sat

începea să cânte iară, Greierușul cel burlac



El dădea tot timpul tonul, ceilalți îl urmau apoi

și formau în noapte corul greierușilor de soi



Dar deodată, printre triluri desluși-un altfel de ”cri”

mai suav, sensibil, dulce, decât orice auzi..



Greierușul nostru tace, se oprește clipe multe

se învârte, n-are pace, nu se satură s-asculte!



Inimioara lui îi bate ca un fluture-n vioară!

Dă să uite…dar nu poate…o căldura-l înfășoară!



Trage aer, se îndreaptă și cântă un ”cri” mai tare..

Apoi nemișcat așteaptă un răspuns din depărtare..



Iute pornește la drum recitând ”cri, cri” mai rar

și din ce în ce acum răspunsul este mai clar!



Încă două-trei ponoare, ”cri, cri, cri” printre suspine,

”-În curând găsi-voi oare cea ce doru-o să-mi aline?”



Stelele slipeau ades și-și făceau din ochi pe rând,

luna se opri din mers, privind galeș spre pământ.



Parcă și-n valea adâncă brotăceii au simțit

căutarea suferindă, că deodata-au amuțit…



Dintre rădăcini de floare se deschide-o mică ușă

și ca într-un vis apare…o superbă greierușă!



Ochi în ochi, un ”cri” sfios…greierușul nu mai știe

cum să cânte mai frumos, să ...o ceară de soție..



Mai prejos nu e nici ea: fascinată de-a lui voce

îi răspunde scurt ”-cri: da”! și-n sărut se pierd precoce!



Astfel locul de-ntâlnire deveni unul preasfânt

unde o mare iubire făcu sfântul legământ



Au avut ca martori cerul, stelele, luna cea mândră,

libelule și tot clerul celor care nu cuvântă



Apoi mulți ani s-au iubit tot cântând povestea lor..

și-uneori s-au auzit greieruși mai mici în cor..



Vestind că-ntr-un oarecare sat sau alt loc pe pământ

un poem sau o cântare poate naște ceva sfânt..