agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2412 .



Sonet IV
poetry [ ]
(traducere/adaptare după W. Shakespeare)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [cvasiliu ]

2016-11-29  | [This text should be read in romana]    | 



Sonet IV (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

Varianta I (2016)

Copil nesocotit, de ce-n iubirea
De sine-ți cheltui darul frumuseții?
Nu-ți dă nimic, ci-ți împrumută Firea
Vremelnic doar din bogăția vieții.
De ce din egoism, a ta avere
În loc s-o-mparți cu alții, tu o-arunci?
De ce doar pentru patimile rele
O folosești și nu ca spor de prunci?
Pentru comerțul tău cu tine însuți,
Singur vei fi că Noe în potop
Și drept dobândă-ți va rămâne plânsu-ți
Când frumusețea ai să o îngropi.
Ea va trăi, chiar dacă tu-ai să mori,
De vei avea, rodind, moștenitori…

Varianta II (2009)

Nu-ți cheltui tot harul frumuseții
Cu tine însuți fără cumpătare,
Căci nu e dar, ci e-mprumutul vieții
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Și nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie le arunci
Și pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoț cu tine însuți, ție
Îți vei greși, iar la sfârșit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
A neființei, ce-ai să lași zălog?
Cu tine stingi și-a frumuseții rază,
De nu o treci în cel ce te urmează.

Sonnet IV by William Shakespeare

Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thy self thy beauty's legacy?
Nature's bequest gives nothing, but doth lend,
And being frank she lends to those are free:
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live?
For having traffic with thy self alone,
Thou of thy self thy sweet self dost deceive:
Then how when nature calls thee to be gone,
What acceptable audit canst thou leave?
Thy unused beauty must be tombed with thee,
Which, used, lives th' executor to be.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!