Focul nu vroia să ardă, ori nu avea aer
ori lemnele erau ude,
dar nu erau
și mai scotea și un fum înecăcios,
trebuia să stau cu ușa deschisă.
Oricum ceva un mecanism al centrale nu funcționa
așa că nu m-am lăsat până nu am găsit hiba,
dar eram deja obosit
nu mă interesa nimic,
nici programele preferate la televiziuni,
nici calculatorul unde trebuia să scriu.
Totul în odaia mea era bizar,
cățelușa Cora poate a simțit descumpănirea
și se așeza cuminte în brațele mele,
motanul se înghesuia și el.
Femeia își vedea de treburi și nu zicea nimic,
de fapt nici nu știa mare lucru.
Nu mi se mai întâmplase așa ceva
și fiindcă toată lumea era bine dispusă,
m-am schimbat și eu
și din plăcere pentru atmosfera calmă
am devenit calm
și tăcut,
aproape gânditor
încât mă năpădeau gândurile de dragoste
pentru tot ce însemna univers familial.
Simțeam căldură din toate părțile,
lăsam la o parte gerul
în grija sobei care duduia de voioșie.