Respiră un aer cu sete sălbatică,
am auzit păsări cu cântecul grav
vestitoare de nefericite întâmplări
și cineva înmi spunea
să nu le ascult,
pentru că ele-și plâng nefericirea
ca și cele din captivitate.

Fără să cred în toate zicerile
vine un moment de încercare
când îți aduci aminte de coincidențe
și-n tine sapă un gând
susținut de pasărea ploii.

Nu știu cum pătrund cuvintele,
se dezbracă-n fântânile sufletului
de par nînțelese
și pleacă mai departe spre alte rosturi
care se zidesc în poeme.