am toate umbrele rănite în degete
mai multe decât sunt necesare să pot pipăi liniștea fără să ucid lebedele
escaladez încă o dată ventriculul verde
dincolo de eternitate partitura identității mele oculte
îți savurează esențele

nu voi atinge nisipul
când voi sparge clepsidrele vremii
voi privi alb viețile ce se vor scurge din oglinzi precum pulberea
sub jetul timpului nu te voi putea păstra
neschimbat
chiar în diamant de-ți voi sculpta
chipul

pe ritm de lambada
doar o pasăre jefuită de zboruri
poate dansa fără aripi și spaime octavele cărnii
luxuriant
bucuria polenizează tandru culorile pulsului
chiar din tranșee
uneori îi găsește nuanțele potrivite
pipăindu-i orb armurile

după ce-i înghiți lunii singurătățile pentru botezul adevărului unic
îi poți stoarce abisului
aromele

dincolo de străveziile voaluri
tu aprinzi vertebrele cunoașterii chiar decalcifiate trebuie
să port coastele astrelor
nimeni nu-și vede chipul dinlăuntru
portalul spre sine nu se-nchide oricum ți-ai degusta rătăcirile
numai așa vei permite iubirii
să-și vindece tumorile morții repetitive hașurate
de vise absurde
fără îngeri în glezne
și aderență la sorii de sub pleoapă

simfonia unui efemer fragil sădește anotimpul perfectei vibrații

când îți sunt preoteasă
în sânge respiră
magia cuptoarelor de murano
curcubeiele din nervuri desenează văzduhuri mirifice
cupei graalului
nu mai întreb unde eu cine tu
cărei tușe îi tremură gingaș infinitul
sub sărutul luminii

înțelept decojesc supernovele de pe limba destinului
și-au revelat exploziile
toate cuantele atingerii de noi sub același chip nenumit
tastează forța verbului tainic

a fi

țineți ferestrele deschise
miracolul și-a dezlegat mareele