Pe furiș, a venit cățeaua nopții
și m-a mușcat de o amintire
care tocmai ieșise dintr-un neuron abosit
de nesomn.
Marș, fiară rea, du-te-n stele
și latră-mi luna care te-a scăpat
să bântui ca o maidaneză turbată
pe drumul gândurilor mele!
Am lovit-o cu-n suspin, a chelălăit
și-a plecat privindu-mă speriată.
Amintirea mușcată suferea,
așa că am oblojit-o și am trimis-o
în cotețul acelui neuron nefericit
să-i povestească pățania.
De sus, luna și-a cerut scuze
și m-a răsplătit cu un somn ușor
și un vis cu tine.