Urc pe a ta coloană vertebrală

Ca pe o scară spre nicăieri sau către pretutindeni

Undeva, în zona inimii, cineva mă strigă pe nume și mă oprește pentru o clipă din drum.

Ce ciudat! Nu credeam că voi întâlni oameni când voi urca la tine,

Căutându-mi acel nicăieri al meu sau acel tot pe care l-am pierdut...

"Nu știu ce am să fac când o să ajung sus".

"Cât de sus?" întrebi, curioasă ca o pisică răzgâiată și dulce, gudurandu-mi-se pe langa picioare.

"Nu știu, îți răspund surprins, nu credeam că m-ai auzit urcând."