verbală
un mugur de gând a fost amputat
și care-i problema îmi zic
coroana ți-i plină de cioturi
mesteacănul primăvara se lasă tăiat
din rănile scoarței
să curgă izvorul leacului
atât de mult căutat...

din vârfuri de mladă tu lasă-ți
s-atârne îngemănați mâțâșorii
lumea-i taiga în trezire
năpârlesc vulpile
se-ntorc rațele
gâștele
sitarii
cocorii
bucură-te copacule alb

ce vrei mai mult dacă nu-ți este dat
capcană laț să-ți fie cuvântul
florile tale fără miros
fără petale nici o gâză n-atrag...

leagănă-te pletosule-n adiere de gând
ca ele agale în vânt
și zâmbește-le frumos
lungelor tale zile polare...