Umbre adorm în amorțire
Cete de gânduri se ivesc
La răsărit e-o nălucire
Ea respirația devine nefiresc.
Amurguri râd în libertate
Puzderii de senzații năpădesc
La el apus ce stă departe
Egreta vieții vreau să întâlnesc.
Luciri de-opal în adormire
Nemăsurate vise se pornesc
Viața și moartea stau în înfrățire
Uitând de ce se amăgesc.
Ardent străluce urma pe nisip
Tropăie sufletul în piept
La regăsirea clipei după timp
Suflarea sufletului încă mai aștept.
Și ca-ntr-o nestemată stare
Pe care doar iluzia o cheamă
Tu ai o minte ce e încă schimbătoare
Dar am obosit: nu o mai iau în seamă.