tu poți iubite să mă înțelegi
mister al nostalgiilor de foc
de mâhnire tu azi mă dezlegi
în sufletul meu ai nobil loc.

nu ne junge timpul să ne iubim
dar speranțe cresc precum stejarii
la umbra lor sublim ne contopim
în romantism nu e loc de avarii.

visele ajung până în cer la stele
pogoare iubirea pe raze ardente
curge prin trup cântă pe sub piele
compune simfonie din pure sentimente.

suntem pe lume ultimii romantici
martori la fericire-s codrii semantici.