licuricii peste lume, visătoareo,
nu se prind în palme
visul poate să crească
un fel de vrej ridicat până la cer
împrumută doi elfi și-n fluierăturile lor
toarnă un pic de vânt
ne vom răcori firea
uitând de focul iubirii ce ne-a mistuit cândva
povestea continuă
sub felinare
voi rămâne de pază până ce luna-și va toci colții
în carnea femeilor vrăjmașe
una singură m-ar putea înlocui
prin pâlnie treci câteva metafore
rămase pe șervețelul tău de hârtie
în dimineața asta