un băț
de chibrit
sta visând pe buza cutiei

scăpăriciul
(încă vrednic)
îi șopti jilav:
”să nu te joci cu oamenii
nu te lăsa îngânat de fetițele străzii
nici de tusea băieților la prima țigară
asudă-te
udă-te potrivnic
și uită - aici, tocmai îi scăpără infatuarea, indusă
de elocința cerută de gravul moment, o scânteie piezișă -

vor spune că nu ai gămălie
ei, și?!

cine te va crede că știi sigur faptul că Prometeu
a vrut de fapt
să dea foc lumii”

(tutunul se lasă de oamenii care cer oricui și oriunde doar un foc, așa
fiindcă nu mai contează cât e ceasul în băț, altfel
l-ar fi întrebat)