vino la mine în dimineața aceasta – mi-ai spus
și s-a făcut seară
nimeni n-a decretat stare de urgență
nicio regină-a-nopții nu s-a deschis
un fel de normalitate și-a proclamat stările
într-o fâșie din suflet
în roșu pe viu
s-a incrustat (dez)ordinea zilei
cuvintele au mușcat degetele
tăcerea îngerească
surpându-se-n mine
nu s-a sfiit muntele să-L scufunde pe Dumnezeu

ne-a rămas ora aceasta
secundele-ștreang
hipnotizați ne ocupăm locurile

oamenii se fotografiază
oamenii se autoiluzionează
își pierd mințile
își dau cu farduri
și cu întuneric își dau
intră în durere
în toate singurătățile
înverșunați le acoperă cu pleduri groase cu igrasie cu uitări
când Cerul își dezvelește rănile
oamenii oamenii...
se prefac a nu ști... a nu se vedea cum pleacă... cum pleacă...
mint că n-au înecat niciodată o floare...