răsfățul racului prin corzile pământului
în care frământ viața

gânduri în clești aprigi
iubire între două coloane de foc
ale încercărilor

apa trece sufletul rămâne neatins
inima bate toba îngerilor
încă nu e chemare
tăcerea îmi cuprinde timpanele
când aud cum cade

o picătură de materie pe altarul zeului
și pasărea lovește fereastra
spre infinit zborul clovnului
miraj încropește

icoana din fața mea nicicând nu tace

între lumini și umbre răsare mereu
Lumina Lui

Anne Marie Bejliu, 20 septembrie 2017