Certat cu trecutul!
Dar, mi-a șoptit prezentul,
că zeul-viitorul
îmi va da începutul
să-mi torc fir din fuiorul,
subțire sau mai gros,
să-mi fac straie de viață,
un nimeni cu folos
însăilat cu ață.
Și iar țesut din vise
de-o soartă oarecare,
voi fi plin de caise
ca plantă roditoare,
sau altă-nchipuire
trimisă-n univers,
în alt sistem cu-n soare
să-ți fiu ție un vers.
Cu rima ta-mpreună
vom fi un nou poem
citit de-o semilună
cu un amant boem.