lumina toamnei blândă pe oameni îi invită
la plimbări prin parcul plin de crizanteme
prin ambientul lacului o lebădă privită
plutește ca un dans suav pe valuri boeme.

trăiesc în sânul vieții armonii mai presus
de grijile zilei de frământări nebune
mi-am lăsat destinul în veghea lui Isus
căci dragostea Lui nicicând nu apune.

în farmecul credinței eu mai pot să sper
de fapt am moștenit un romantism sublim
beatitudini ample se ridică la cer
până la steaua mea cu care mă anim.

sufletul meu pe tavă lumii îl ofer
cu versuri sublimate de forul intim.