de câte ori pleci
lipești ultimele clipe pe oglinzi
cum ai lipi un abțibild
mă privesc/ tot pe tine te văd
cearșaful cald/ perna ușor scobită
mă învârt prin cameră vânător de fluturi
să prind aerul în care ți-a mai rămas parfumul
să mi-l îndes în piept cum un șomoiog de câlți sub bluza paiaței
camera să-mi fie o pereche de nări fremătânde
mobila colorată lumina agitându-se în becuri
să dansez cu un scaun în brațe
să cânt
Калинка малинка
iată împărăția celor patru pereți
păzită de elefanții cenușii ai memoriei