să-mi ierți iar rătăcirile, măicuță
și naște-mă din nou cu vorba-ți pură
ce-alintă-auzuri năvălind din gură
și bezna rațiunii nu o cruță.

aripi de duh de mare anvergură
tot suie din făptura ta micuță
cu îngeru-nhămat la stea-n căruță
destinul meu spre Dumnezeu conjură.

ce simplu e cuvântul ăsta: mamă...
dar câtă frumusețe-n el ascunde
și câtă nemurire îl mai cheamă...

iar în eternitate de secunde
te-așez icoană-n suflet, fără seamă
și-n te iubesc fior de fiu pătrunde.