Nu oricărei frunze îi e dat
să ajungă un papirus,
chiar dacă fiecare are un fragment de vers,
închipuit de o plantă,
recitat de vânt,
închinat soarelui faraon.
Uscate, foșnesc amintiri și suspină
când le strivesc vietățile neștiutoare
de semnele tatuate printre nervuri.
Mai ales toamna,
pământul se umple de versuri muribunde,
șterse și maculate de ploi
și-apoi, gunoaie
cu miros de viață scuturată.
Dar, cum ar fi un papirus din petale?