Tu
cel ce așchie rupi
din sufletul dezgolit

tocește-ți gheara flămândă
peste pietrele arse
să nu-ți crească în carne muguri fierbinți
și greu va fi plânsul...

Cuvintele-săbii ce-ți curg
ca veninul din colțul de șarpe
săpa-vor o groapă în timp
și nu vei simți lunecarea
în adâncimea-i rotundă.

Ori crezi că vei dăinui
pe soclul de smoală zidit
peste un suflet plăpând?

Ascultă cum șuieră vântul
și norii cum sparg un petic de cer
pământul crestând cu limbă de foc...

Veni-va o vreme când vei cerși îndurare
și orb va fi ochiul
și surdă urechea
și greu va fi plânsul...

19-04-2018