În văzduh, în zare se vede un vultur,
Așa semeț pare,mândru și măiastru
Fiindcă aripile care razbesc vântul
ÃŽl dau libertate sub cerul albastru...

Îl privesc cum zboară pe deasupra crestei
Unui munte alb,nins de nea târzie
Și într-un final cum încet se pierde
Scrutand orizontul cu-a sa semeție...

De-as putea zbura măcar o zi-două
ÃŽn pustiu de munte,peste creste albe
As crede probabil într-o șansă nouă,
Cerul cel albastru l-as simți aproape

Iar pământul rece din care mă trag
Pentru o zi-două nu l-aș mai simți
Iar din urmă ceasuri ale morții prag
Pentru doua zile ele s-ar opri...