să nu dăm vina pe tricourile albe
cum vinovate de viol sunt doar fecioarele ascunse-n nopți de spaime
și imn de slavă ridicăm barbarilor cuceritori
să nu dăm vina pe tricourile albe

să nu învinuim doar vântul
când munții de gunoaie se plimbă ca la ei-acasă
și-încearcă să ascundă sărăcia și spoiala
să nu învinuim doar vântul

să nu dăm cu cuvinte în cuvinte
să nu îmbrăcăm vidul în forme fără fond
să dăm cuvântului puterea și respectul care l-au pierdut
să nu dăm cu cuvinte în cuvinte

noi oamenii cărți ar trebuie să uităm ce-i ura și disprețul
ei, oamenii afișe ar trebui să-învețe ce-i iubirea cât mai este timp
voi asupriții ce-ați crescut doar cu minciună
descoperiți-vă unicitatea și-împlinirea