Te strig din varul de mireasă
A mea pe veci, neînțeleasă
ÃŽntr-un decor pictat naiv
De tine,preamărit motiv

Te chem în zboru-mi absolut
Tu chip de jad cu ochi de lut
Până spre marele abis
Acum când raiul stă promis

Te înțeleg mai ud, ca marea
Mai inocentă ca uitarea
Mai sus de toată trebuința
Atât cât mai cuprinde ființa

Aici respiră ale noastre
Cărarea inimei albastre
În drumul tipărit în astre