dimineața trece și-mi sărută ochii șoptit
mă ia în brațe și mă aruncă în vâltoarea noii zile
ca de obicei, trag să mă mențin la suprafață
pentru o nouă gură de aer

viața mă biciuie ravășindu-mi speranțele
o zi de mâine intră în tiparul unei zile de ieri și iubirea dispare.
e soarta ploilor din deșert
cuvintele mele, frunze uitate, se aștern covor

seara mă ia prin surprindere
cu o îmbrățișare și cu o sărutare mă imobilizează și filmul se rupe
noaptea mi-a luat sufletul la plimbare
în timp ce actorii continuă să joace…