Parcă pe neașteptate
Fără timpi de ea tăgadă
Toamna-ncepe a răzbate
În natură, deîndată.
Cu alai de peruzea
Cu dorințe negândite
Toamna vrea ca să ne dea
Forme, stări nebănuite.
E aromă de cleștar
Fără timp în neființă
Toamna dă din al ei dar
Bucurie și credință.
Numai dorul e pustiu
Când ea toamna se anunță
În desișul străveziu
Cu el dram de biruință.
E pastel de neuitat
Cu emoții fără margini
Toamna tot a-mpresurat
De din timp, de la cartagini.