Inima încurcată,
caută gândul tău,
printre miile de pagini
cu amintiri.

De când te iubesc,
am început să cred
că în inima mea
au crescut munți
ce zgâlțâie cu vârful lor
lacrima mea
și nu o lasă să-ți șteargă
inima din mine.

Zilele dacă ar fi
iarăși frunze,
copacii i-aș scoate
și i-aș preface în scrum.
Cenușa ce-o-mprăștie focul
să fie o cale,
aș fugi drept, să ajung
la sufletul tău -
poarta la care să-nvăț
a crede că eu
nu pot muri vreodată -
tu ești leacul meu.