unghiul din care te privesc
se schimbă deseori
nu știu dacă privirea mea e de vină
sau faptul că tu te miști tot timpul
alerg după aceeași umbră
și când te prind de mână
am senzația că am călcat
un mușuroi de furnici
mă îmbrac în tremur
și-mi arunc ochii pe balansoar
o descompunere în fața casei
mă ține aproape
priponesc fire de iarbă
și-n verdele ei stins
îmi pasc melcii adunați de prin baltă
sărutul lui Klimt - un giuvaer
la gâtul unde
din când în când
mâna ta adună furnicile