obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veștedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul ațintit în buza porții

foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veștedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci

nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veștedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog


1 februarie 2018, Constanţa