Zilele trec amăgitor
Nimicul le pătrunde
Se caută o vină-n cor
ÃŽn carul cu nevrute.
Suspină adierea-n dor
El Universul se destramă
De nu-ngrijim la cel fior
Ea viața calcă-n dramă.
Sunt ani ce ard fără de jar
Nici vântul nu ajută
Ne ia el gândul tot hoinar
Pe ultima redută.
E ea strigarea făr-de vrere
Cu ultima suflare
E el cel răsărit pe care
L-ai așteptat tot mută.
Dar fără fond, ea forma țipă
Se pierde în neant
Și e păcat ca-ntr-o clipită
El haosul să stea garant.
Povestea este cu noroc
Căci totul e un dat
Suntem făcuți din singur foc
Nimic nu-i alterat.