am să scap de tot ce-mi amintește de tine

când dorm, în orașul virtual plouă,
aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă

aproape că nu mai am probleme
și mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase și reci

prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
și gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine

și ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraș plouă
și că nasul tău nu există

eu dormeam liniștită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat

și de asta, mâine dimineață, angajez ucigaș