mă uit în toamnă insist îmi potrivesc frunzele arămii
pe frunte le dau într-o parte cu peria
pe alocuri încă verzi
pe alocuri exclamând copilăreşte ţi-am găsit cercelul
ne distrăm ce să mai zic
trăim

ne mai oprim ne îngândurăm face-ne-am busuioc de pus la icoane
dar partea leului din timp ne distrăm

noi / plebea
drojdia

scrijelim cu un ac undeva mai jos de cot
până la sânge
viaţa este râsul de noi înşine

murim de râs
cu toată seriozitatea

şi doar uneori lăsăm printre frunze rebele peria
şi o luăm razna ca acum după noi potopul