Renaște iar de sub ruine Pasărea Phoenix Carpatină
Zvâcnind din geniu și durere, din roșia-i cenușă grea...
Ce viu e zboru-i și ce sombru spre zarea-i de speranțe plină!
Ce mândră urcă chiar spre locul de dinainte de-a cădea!

Surâde zarea tricoloră, coruri de astre-n armonie
O-mbracă-n cântece și-n ode, menindu-i strălucit destin,
Iar Pasărea devine-o Țară - splendida, sfânta ROMÂNIE,
Mărețul giuvaer al Terrei, ieșind din umbre spre senin...

Se va-mplini Cuvântul Cosmic, născut din veșnicii de aur
Care, lipind bucăți de haos, remodelează-acest prezent
Spre-a reporni forfotul vieții, zidind noi vetre de tezaur;
Și-atunci dorințele-mpietrite se schimbă-n fluvii cu torent.

Acesta e momentu-n care suntem datori cu jurăminte.
Acesta e momentu-n care toți să strigăm: NE-AM DEȘTEPTAT !
Și de aceea, toți românii, cu mâini pe steagul Țării sfinte,
Jurăm s-o luăm de la-nceputuri, căci n-avem timp de așteptat!

Glen Ellyn, 9 dec. 2019