Vreau să mânc un ceai corcit cu bere,
să dumic o Lună mai tăhuie
și să mă mir de râul care suie
precum securea, tesla, la cioplit ciubere.

masa mea e-o sferde-mpărătească
(e fabricată dintr-un lemn corcit),
precum pasărea, de i-am tot zis măiastră,
care e neam cu glonțul neochit.

pe înserate, voi găti poprică
și niște sare, dintr-o grotă nouă
și-am să mă rog să ningă, să nu plouă,
când doamna-mpărăteasă se urzică…

sunt soi domnesc, desi nu-mi găsesc osul!
o spune asta chiar oglinda beată
care s-a spart, dar și-a lăsat mirosul
strivit de cuiul ruginit de artă.