ne curge Eminescu prin spirit și sânge
iar serile de pe deal ni le urcă la cer
cutremură gene în dimineți de prier
cu steaua care de mii de ani nu ne-ajunge

pe cai de ceață călărim prin codrul puber
și trecem prin zile repezi pe catalige
Luceafărul trădat oglinda mărilor frânge
cu ochii goi și-mpietrit ne privește stingher

se țes sub zăpezi fire vivace de clipe
nasc ode plopii fără soț bătuți de lună
risipă de flori fac teii fără să țipe

când ielele cu norii dansează-mpreună
plutim cu Eminescu-n eter pe „aripe”
de inimi pereche ce pulsează-n surdină