nisip de timp a curge către oază
avem din noapte nenumit a zice
când vânt prin glie-și rostuiește bice
și-amurg de oameni dimineți așază

nelecturând penița-n miez de frază
privirea-i nemurirea să o strice,
nisip de timp a curge către oază
avem din noapte nenumit a zice

și toată dragostea se-mpreunează,
ne doarme-n perne Dumnezeu, ferice
adâncul slovelor să ne ridice
că din genune cuget ne vânează
nisip de timp a curge către oază