agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 808 .



Visul ultimului astronaut
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Bibliofilul ]

2020-02-24  | [This text should be read in romana]    | 



De-un an întreg se-nvârte cu capsula-nchisoare
În jurul Terrei noastre, predominat de dorul
Întoarecerii la casa plină de flori și soare,
Dorind ca misiunea să își sfârșească zborul.

De-aceea, nopți de-a rândul, visează cum coboară
Și cum ai săi și alții cu drag îl felicită,
Cum radio și TV-uri ori presa cea flecară
I-nchină lungi elogii, iar soața-i fericită...

Dar dintre-atâtea vise, cel mai ciudat din toate,
Ba chiar trăznit, năstrușnic, de-a dreptul imposibil,
I-a apărut ca-n filme cu scene animate,
Unde Saturn, planeta, grăi cu glas teribil

Cerând ca Terra noastră să-i fie-a lui soție:
„Am splendide inele, spuse, și-s de fidelitate.
De-aceea vin spre tine, să-ți fiu aproape ție...”
Așa vorbi și-n dată porni spre ea departe.

„Mă vei strivi!” răspunse planeta noastră Terra.
„O, Doamne, nu-i permite, că mă înghite-ntreagă!
Deja îl văd că vine și-i văd aproape sfera.
Oprește-i, Doamne, zborul și fă-l să mă-nțeleagă!...”

Atunci, pe loc, un înger veni și calm îi spuse:
„Ți l-am oprit. Dar iată, ți-am pus patru inele,
Căci soțul tău e Timpul. Saturn mi se supuse
Porunca fiind divină...Tu știi ce-nseamnă ele?

Nicicum vreun om vreodată nu poate să le vadă,
Doar ție, biată Terra, ți-e dat a le distinge,
Ca și Saturn, purta-vei inele de corvoadă
Și-s toate colorate, nicicum nu se vor stinge.

Primul inel e roșu, din toate-i cel mai mare
Și-i tot numai din sânge vărsat în mii războaie
De la-nceputul lumii. Te strânge și te doare.
Căci e-o rușine-n cosmos, crescută-n largi șuvoaie.

Al doilea, tot, e negru și-i doliul care-l poartă
Chiar Dumnezeu când vede că rata crimei crește...
Al treilea-i cerc albastru; el e-a speranței poartă.
Al patrulea, cel verde, e-al vieții, dar... descrește.”

Când s-a trezit din visul cu-atâtea înțelesuri,
Astronautul nostru-și vorbi doar pentru sine:
„De fapt, pot să mai stau... Se-aprobă-orice demersuri...
Nu mă grăbesc că parcă aici sus e mai bine!...”

Glen Ellyn, USA - 23 febr. 2020

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!