unde fugi
când nu mai ai unde să fugi
în cea mai lungă zi
dintre toate zilele nesfârșite
ale unui an
ale unei vieți
ale unui anotimp pustiu
în care macii tremură
stacojii și subțiri
vara e-n miezul ei
sfâșietor de înalt
aerul miroase a tei
și tristețe
mijloc de drum
inima se ascunde
într-un lan de tăcere
ca o dropie hăituită
încă e timp
încă nu e totul pierdut
ce amăgire
ce himeră frumoasă
ca un dans de iele
despletite
pe râu