Când din spuma beată valurile mușcă
Clamoarea amurgului orbindu-le,
În Patrie revin
La gura fluviului mă duc pașii
(Din umbre timpul se rostogolește
Din arc în arc îl așază
Vibratilele gene melancolice)
Spre un pin răsucit în aer, dar flăcărilor
Torturante ale ultimelor raze,
Care, oaspete de ocazie al amintirilor mele de piatră,
Neînfrânt, macerându-se, ar mai fi stat.



Traducere Nicoleta Dabija