Aceiași arbori, alte frunze, altă toamnă.
Vântul tandru îmi mângâie obrajii,
îmi răscolește șuvițele de păr.
O frunză firavă îmi atinge fruntea
și simt sărutul ei gingaș.
Poate e semnul de prietenie al toamnei,
poate al frunzei bun rămas?
O picătură de ploaie m-atinge
și-o simt mai rece, mai grea.
Vrea să mă sărute și ea?
Privesc trandafirul din parcul părăsit,
îngenuncheat, melancolic și trist,
și jur că i-am zărit o lacrimă-n cădere.
Rătăcesc printre arbori,
văd crengi dezbrăcându-se,
dansând răzlețite,
pe când pământul trupu-și învelește
în decolorate straie, pe-alocuri peticite.
Aceiași arbori, alt vânt…

Doamne, am câștigat sau am pierdut o toamnă?