La pescuit m-aÈ™ duce, de-aÈ™ outea
dar nu mai acceptă Dunărea
Spune că nu-s copil, așa este
Și că acum aș prinde pre mult pește
Prin bălțile unde pescuiam odată
Acum este apa visată
De aceea m-aș duce la Dunăre
Deoarece este mult mai aproape
La cinci minute cu bicicleta
Hai că nu este efirt atâta
Natura nu mà mai lasă
Am părăsito pentru viață frumoasă
Chiar dacă era între betoane
Am dat câteva petreceri mi se pare
Dar acum îmi place viața liniștită
Iar ea natura se simte hoțită
Eu tot insist mereu
Este acum mediul meu