norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de liniÅŸte
puţină durere
maturitate
ÅŸi crez
ce simplă pare existenţa
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respiraţie
ÅŸi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
ÅŸi nimic mai mult

la urma urmei orice suferinţă
e un capăt de moarte și
un început de viaţă...