vântul ștrengar îmi face aluzii
despre aventurile în codrul verde
în râul de cleștar limpezesc iluzii
nimfa apelor să mă dezmierde.

cuci îndrăgostiți par niște dirijori
la rapsodia ciocârliilor măiastre
fluturi dansând în crângul cu bujori
trezesc în mine emoții albastre.

ca o sibilă rătăcesc prin pădure
prezența mea simțită-i de pitpalaci
la soarele iubirii s-au copt mure
în vetrele speranței se coc colaci.

sevele gliei îmi pătrund în ființă
nu e timp de tristețe și suferință.